E-Bulletin/Newsletter:
Newsletter
Asociaţia Profesională Vitivinicolă
« Terasele Dunării » Ostrov
Centrul Transfrontalier de Oenologie și Viticultură «Terasele Dunării»
Acizii organici din struguri, must si vin
Acizii organici din struguri, must si vin joaca un rol important pentru calitatea vinurilor intervenind în caracteristicile organoleptice, în procesele biochimice si fizico-chimice dar si în stabilitatea vinurilor.
Aciditatea musturilor sau vinurilor este definita ca suma functiilor acide libere titrabile cu o solutie alcalina pâna la pH 7 (CO2 nu este inclus ). In normele legislative exista o limita minima pentru acest parametru.
Perceptia organoleptica a gustului acid este legata de pH (logaritmul cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen). In cazul vinurilor albe pH-ul agreat este în jur de 3.2-3.3, în cazul celor rosii de 3.4-3.8, depinde si de matricea compozitionala a vinului. Pentru obtinerea unor vinuri echilibrate si desfasurarea în bune conditii a proceselor biochimice si fizico-chimice sunt admise practici enologice de crestere sau scadere ale aciditatii musturilor si vinurilor.
Principalii acizi organici din struguri si must sunt acidul tartric si acidul malic, în cantitati mai reduse se gasesc si acid citric, acid ascorbic, acid oxalic, esteri tartrici ai acizilor hidroxicinamici, uneori acid gluconic, acizi uronici, acid mucic. Nivelul aciditatii la must poate oscila în limite foarte largi, în functie de gradul de maturare, soi si starea sanitara a recoltei. Acizii dar si potasiul si calciul nu sunt repartizati uniform în bobul de strugure asa ca tehnologiile de prelucrare a lor influenteaza aciditatea si stabilitatea vinurilor.
Acizii organici din vin sunt acidul tartric, malic, alti acizi din must precum si acizi formati în urma unor procese microbiologice ca acizii succinic, lactic, citric, citramalic, acetic, analogi superiori ai acidului acetic, acid piruvic, cetoacizi; practicile enologice admise prevad si posibilitatea adaugarii de acid sorbic si acid ascorbic.
- Acidul tartric este cel mai important acid pentru struguri si vin, este caracteristic vitei de vie (e denumit si acid vinic), este prezent în must si vin sub forma libera si combinata. Solubilitatea bitartratului de potasiu în vin este limitata si depinde de temperatura, grad alcoolic si pH. . Daca testul de laborator indica instabilitate tartrica, se iau masuri adecvate pentru fiecare vin: adaosul unor compusi care inhiba formarea si cresterea cristalelor de bitartrat de potasiu (acid metatartric, carboximetilceluloza, poliaspartat), eliminarea bitartratului în exces (refrigerare), scaderea nivelului de potasiu (schimbatori de ioni, electrodializa).
Acidul tartric poate forma compusi insolubili si cu calciul, de ex. malat-tartratul de calciu, utilizat la reducerea chimica a aciditatii vinului, dar si prin formarea nedorita a tartratului de
calciu, remarcata dupa îmbuteliere si în conditii de obicei incontrolabile de catre producatori (frecvent în urma unor oscilatii termice).
Acidul tartric este un acid care în conditii normale nu este atacat de microorganisme. Totusi, atacul de putregai pe struguri poate duce la degradarea acidului tartric. Exista de asemenea bacterii care pot degrada acidul tartric, cu formare de aciditate volatila ridicata, din fericire nu s-au semnalat cazuri în ultimii 25 de ani.
- Acidul malic este prezent în multe fructe, e un acid tare, are gust acid intens. Acest acid provine din struguri sau poate fi produs în cantitati mai mici de catre levuri. Exista si specii de levuri care pot metaboliza acidul malic (fermentatie maloalcoolica). Acidul malic este atacat de bacteriile lactice din vin (fermentatie malolactica) cu formare de acid lactic si CO2.
In vinuri albe si roze se doreste o aciditate mai vibranta, deci se iau de obicei masuri de pastrare a acestui acid în vin. In cazul vinurilor rosii, pentru care o aciditate prea ridicata nu se armonizeaza cu taninurile, se doreste scaderea acidului malic, fapt care se realizeaza prin fermentatie malolactica spontana sau indusa. Se recomanda fermentatia malolactica indusa cu bacterii selectionate din specia Oenococcus oeni, care au proprietati cunoscute si nu genereaza amine biogene sau alti produsi secundari nedoriti, asa cum se poate întâmpla în cazul unor fermentatii spontane mai ales la pH-uri ridicate (Lactobaccili si Pediococci). Fermentatia malolactica la vinurile rosii e un factor suplimentar pentru asigurarea stabilitatii microbiologice.
- Acidul citric, care este un acid tare, cu 3 functii carboxilice în molecula si capacitate ridicata de complexare, se gaseste în mod normal în struguri si must în concentratii scazute, de 20- 300 mg/l. In cazul atacului de Botrytis nivelul de citrati din vin poate fi mai ridicat. Continutul de acid citric poate fi influentat de bacterii; în cazul vinurilor fermentate lactic nivelul de acid citric este mai scazut. In urma metabolizarii acestui acid de catre bacterii lactice poate creste aciditatea volatila a vinurilor.
Datorita puterii sale complexante fata de ionii de fier de exempu, a fost utilizat pentru prevenirea unor casari. Acidul citric se utilizeaza si pentru diverse operatii din crama (spalare, neutralizare soda etc). Concentratia de acid citric din vinuri este limitata prin dispozitii legale la maximum 1 g/l.
- Acidul succinic este un acid format ca produs secundar în cursul fermentatiei alcoolice. Concentratia sa în vinuri variaza între 400 si 1500 mg/l în vinuri albe si înregistreaza valori mai ridicate în vinuri rosii. Acidul succinic are un gust cu nuante de acid-sarat-amarui, perceptibile uneori în vinuri albe si contribuie alaturi de esterul lui etilic la vinozitate. Nu este atacat de bacterii.
- Acidul lactic este un acid rezultat în cantitati mici ca produs secundar al fermentatiei alcoolice (cca 0,15g/l), în urma fermentatiei malolactice (0,5-4,0 g/l) si accidental în urma unor alterari lactice nedorite.
- Acidul acetic rezulta ca produs secundar în cursul fermentatiei alcoolice si malolactice, dar si în urma unor activitati microbiologice nedorite. Este principalul acid component al aciditatii volatile a vinurilor (cca 98%) si permite aprecierea respectarii conditiilor de igiena si a bunelor
practici enologice aplicate în crama. Prin lege aciditatea volatila a vinurilor este limitata la 1,08 g/l pentru vinuri albe si 1,20 g/l pentru vinuri rosii. La depasirea limitelor impuse de lege, vinul este considerat inapt pentru consum. Reducerea nivelului de acid acetic din vin este strict reglementata; nu pot fi tratate vinurile otetite. Un vin alb sanatos are o aciditate volatila de cca 0.3-0.4 g/l acid acetic, la vinurile rosii se pot atinge si valori de 0,6 g/l ca urmare a activitatilor microbiologice diferite. Vinurile obtinute din recolte de struguri avariati prin actiuni mecanice sau ca urmare a unor atacuri fungice pot avea aciditati volatile mult mai ridicate.
Esterul acidului acetic cu alcoolul etilic are caracteristici organoleptice care aduc cu solventii utilizati pentru lacul de unghii si este perceput negativ la concentratii de peste 120 mg/l.
- Acidul propionic si acidul butiric sunt acizi grasi din seria acidului acetic, cu miros si gust neplacut (unt rânced, brânza alterata, picioare murdare...) si sunt formati în urma unor activitati bacteriene nedorite.
- Acidul galacturonic apare în urma degradarii substantelor pectice, sub influenta enzimelor pectolitice endogene sau exogene. Concentratii între 40 si 1000 mg/l; continuturi mai ridicate se gasesc în vinuri rosii.
- Acidul gluconic nu este de obicei prezent în must de struguri sanatosi, el fiind un produs al oxidarii glucozei în urma atacului de Botrytis pe struguri.
Gluconatul de calciu este insolubil in vin si produce opalescenta. Acidul mucic, format prin oxidarea galactozei formeaza si el o sare insolubila cu calciul.
- Acidul ascorbic este un antioxidant puternic, prezent si în struguri, dar care de obicei este total oxidat în la prelucrarea strugurilor. Este admis adaosul de acid ascorbic la must si la vin în conditii precizate de lege. Poate duce la efecte negative daca nu se respecta conditiile de lucru.
Acidul ascorbic este titrat cu iod la determinarea SO2 liber si total prin metoda rapida.
- Acidul sorbic poate fi adaugat în vin (maximum 200 mg/l) pentru inhibarea drojdiilor; nu inhiba bacteriile. Adaosul se face înainte de îmbuteliere.
Zone viticole favorabile aciditatii ridicate: Dealurile Moldovei, Dealurile Crisanei si Maramuresului, Podisul Transilvaniei.
Zone viticole favorabile aciditatii scazute: podgorii sudice, Dealurile Olteniei si Munteniei, Nisipurile din Sud, Terasele Dunarii, Colinele Dobrogei.
Va reamintim ca serviciile centrului promoveaza viticultura şi metodele de producţie sustenabile, integrarea aspectelor vitivinicole regionale şi transfrontaliere în strategiile de dezvoltare relevante, precum şi utilizarea resurselor locale. De asemenea, centrul promoveaza schimburile de bune practici, de experienţă şi iniţiativele comune la nivel transfrontalier.
Sursa: Curs Armand Kontek
Altoirea vitei de vie
Altoirea este cea mai practicata metoda de inmultire a vitei de vie. Altoirea presupune taierea unui lastar de la o planta si transplantarea acestuia la o alta planta. Portiunea care va creste in partea aeriana a butucului se numeste altoi, in timp ce portaltoiul este partea din care se formeaza sistemul radicular.
Pentru obtinerea butasilor, atat altoiul cat si portaltoiul trebuie sa provina din plante sanatoase. Altoirea este forma cea mai raspandita de inmultire a vitei de vie. Butasii altoiti sau vitele altoite constituie materialul saditor de baza.
altoirii la masa
Altoirea pe loc este procedeul prin care altoiul se aplica direct pe vita. Metoda se foloseste
mai ales in regiunile sudice, unde clima este mai blanda. Altoirea se poate realiza in trei feluri:
-
Altoire in despicatura simpla – retezarea portaltoiului la nivelul solului. Acestuia i se aplica altoiul sub forma de pana. Este un procedeu specific lunii mai;
-
Altoirea in despicatura dubla – atunci cand portaltoiul este gros, se va face o copca in jurul butucului, se taie la nivelul solului si se realizeaza o despicatura pe tot diametrul taieturii. La sfarsit, pe o parte si alta, se va aplica cate un altoi;
-
Altoirea in verde – o procedura specifica anotimpului cald, in prima jumatate a lui iunie. Se aplica doar lastarilor cu grosimi de 6-8 milimetri. Lastarul portaltoiului se va scurta la 40-50 de centimetri fata de sol. Dupa ce seva s-a scurs, altoiul se aplica prin taietura oblica.
Altoirile pe loc de pot face si toamna. Acestea pot fi in ochi sau mayorchina. Cu toate acestea, altoirea industriala este cea mai utilizata, mai ales in podgoriile mari. Se realizeaza la inceput de primavara, iar procedeul presupune folosirea unor masini de altoit in masa.
Marcotajul este o alta metoda eficienta de inmultre utilizata cu succes in viile pe rod, formate fara tulpini si poate fi efectuat atat toamna, cu coarde maturate, cat si in perioada de vegetatie cu lastari verzi. Butasii obtinuti din marcote se dezvolta bine si intra in rod in timp scurt.
In cazul
, altoirea constituie o imbinare artificiala si dupa o anumita tehnica
intre doua portiuni viabile de vita de vie cu scopul de a le obliga sa traiasca impreuna.
Pregatirea portaltoiului si a altoiului presupune procedee specifice:
-
Pregatirea portaltoiului – in prima faza acesta este pus la stratificat, apoi curatat de nisip. Dupa ce starea de sanatate a acestuia este inspectata, portaltoiul se va introduce in apa. In ultima faza, portaltoiul se va sectiona in butasi lungi de 38 de centimetri;
-
Pregatirea altoiului – altoiul se pregateste odata cu portaltoiul. Si acesta este stratificat, curatat de nisip si inspectat pentru a fi complet sanatos. Altoiul trebuie sectionat apoi, chiar deasupra ochiului. Taietura trebuie sa aiba 1,5 centimetri. Altoiul trebuie lasat apoi la inmuiat timp de maximum 15 ore. Altoii si portaltoii trebuie sortati in functie de grosime, pentru a se potrivi in momentul altoirii.
Corzile altoi se pregatesc toamna tarziu si se pastreaza pana la altoire la temperaturi scazute. Inainte de altoire pregatite de altoit se scot de la pastrare si se taie in butasi de unu maxim doi ochi si se inmoaie in apa timp de 10 ore.
In primul an de vegetatie trebuie efectuate la timp si calitativ lucrarile de ingrijire a solului, care trebuie sa fie in stare curata si afanata, lastarii trebuie legati dupa ce au format 2-3 frunzulite. Pe parcursul a doi ani butasii trebuie definitiv formati si sa intre in perioada de rodire.Va reamintim ca serviciile centrului promoveaza viticultura şi metodele de producţie sustenabile, integrarea aspectelor vitivinicole regionale şi transfrontaliere în strategiile de dezvoltare relevante, precum şi utilizarea resurselor locale. De asemenea, centrul promoveaza schimburile de bune practici, de experienţă şi iniţiativele comune la nivel transfrontalier.
Sursa: www.pestre.ro
-
Centrul Transfrontalier de Oenologie și Viticultură «Terasele Dunării»
MODUL DE FOLOSIRE SI INTRETINEREA BARICURILOR
Baricurile sunt butoaie din lemn de stejar cu o capacitate de 225 l, care imprima vinurilor la maturare caracteristici specifice, agreate de consumatori. Realizarea lor implica un proces ȋndelungat si complicat de la alegerea lemnului (specia de Quercus si arealul din care provine – in principal frantuzesc, american, est-european), taierea, uscarea, construirea baricului, prajirea, operatii care determina transformarile si caracteristicile imprimate vinului. Maturarea la baricuri este un proces costisitor pe de o parte pentru ca baricurile sunt produse scumpe, au un volum redus, iar folosirea lor este limitata la cȃteva cicluri de maturare, dupa care potentialul lor scade.
Cauzele care duc la limitarea duratei de folosire a baricurilor:
In timpul maturarii vinurilor in baricuri au loc procese de extractie a unor componente din lemn, penetrarea prin porii lemnului a unor cantitati mici de oxigen, care contribuie la evolutia proceselor de maturare, dar pe suprafata interioara a baricurilor se depun tartrati, bitartrati, materii colorante, proteine, drojdii, bacterii, o parte din acestia penetrand chiar in porii lemnului. In etapa de maturare vinurile ajung in baricuri dupa o conditionare sumara, microorganismele, drojdii, bacterii lactice si acetice, chiar daca au fost reduse substantial, pot supravetui in vin si in ultimul timp se vorbeste mult despre efectele negative al drojdiilor din genul Brettanomyces, care se pot hrani cu “celobioza” zahar prezent in urma degradarii celulozei din doage, ca urmare a prajirii acestora in procesul de confectionare a baricurilor. In actiunea de prelungire a duratei de viata a baricurilor folosite unul sau mai multe cicluri, precum si pentru eliminarea riscurilor de afectare negativa a vinurilor, trebuie luate in considerare doua aspecte:
-igienizarea propiu zisa a baricurilor imediat dupa tragerea vinului,
-reintinerirea baricurilor
O regula de baza este aceea ca dupa fiecare golire a unui vas, acesta trebuie obligatoriu spalat si igienizat în functie de cerintele impuse de starea sa.
Dotarile necesare pentru operatiile de igienizare cuprind sisteme de introducere a agentilor de spalare, de limpezire, de eliminare a reziduurilor, dar si echipamentele care furnizeaza apa calda, apa cu presiune, alti agenti de igienizare ca ozon, gheata carbonica, solutii de SO2, în functie de modul de tratare ales.
Presiunea apei de spalare, rece sau calda, in timpul tratamentului poate atinge in echipamentul de spalare 4-10 bari. Debitul apei cu impuritati care se scurge din baric la o spalare trebuie sa fie cuprins intre 13.5 si 31 litri /minut. Temperatura apei folosita la spalarea si igienizarea baricurilor este indicat sa atinga maximum 85°C. Pentru a avea un effect distructiv asupra drojdiei Brettanomyces, care in general populeaza baricurile, acest nivel de
temperatura este bine sa se mentina in vas cel putin 30 minute. Temperaturi ridicate de circa 100°C nu sunt dorite la tratarea vaselor fara probleme, deoarece s-a constatat ca acestea pot imprima baricurilor o aroma neplacuta. Pentru situatiile deosebite cand se doreste extragerea restului de vin care se banuieste a fi puternic infectat, tratarea baricurilor cu aburi este o optiune, cu mentiunea ca dupa tratament se recomanda astuparea baricului cu dopul aferent pentru o perioada scurta de timp pentru ca vidul rezultat din condensarea vaporilor sa extraga vinul din porii doagelor, vin care se indeparteaza. Operatiunea se executa sub stricta supraveghere a personalului calificat.
Igienizarea constituie o incercare de a elimina depozitele si a reduce numarul de microorganisme de alterare de pe suprafata echipamentelor, aici de pe suprafata interna si externa a baricurilor.
Pentru igienizarea baricurilor, imediat dupa tragerea vinului se recurge in functie de situatie, la spalarea acestora cu jet de apa rece sau calda sub presiune. Modul cum se realizeaza aceasta operatiune, depinde de nivelul tehnic al echipamentelor existente in dotare (sistemul picior de lemn, sistemul cu vacuum, sistemul cu carucior). Vasele curate trebuie reumplute imediat cu un lot nou de vin supus maturarii. In cazul în care lotul de vin nu este înca pregatit, vasul trebuie conservat fie în stare umeda cu solutie de SO2, care trebuie reîmprospatata periodic (apa fara clor cu acid citric 225g si metabisulfit de potasiu 113g), sau dupa uscare prin afumare cu fitil de SO2.
Sterilizarea este modalitatea prin care se doreste omorȃrea in totalitate a microorganismelor care pot patrunde si în porii lemnului. Sterilizarea cu aburi implica un tratament de maximum 10 minute.
Vasele afectate de gusturi/ mirosuri negative trebuie supuse unor tratamente speciale. Reintinerirea baricurilor este recomandata a se realiza dupa cca 3 - 5 ani de utilizare. Raschetarea este cel mai cunoscut procedeu, care consta in indepartarea reziduurilor tasate si lipite de doage, impreuna cu un strat de lemn. Se rascheteaza un strat de lemn de 3 mm, in cazuri de exceptie la baricurile cu mari probleme poate atinge grosimea de 1⁄4 din grosimea doagei. Operatiunea de prajire a baricurilor raschetate va distruge toate microorganismele, dar trebuie realizata cu atentie deoarece poate crea o aroma de compusi indezirabili din lemn. Tratarea cu gheata uscata utilizeaza bioxidul de carbon solid in pelete, care este propulsat la viteza supersonica catre suprafata interna a baricului. Rezultatul este indepartarea tartratilor si contaminantilor fara o abraziune majora a suprafetei.
Va reamintim ca serviciile centrului promoveaza viticultura şi metodele de producţie sustenabile, integrarea aspectelor vitivinicole regionale şi transfrontaliere în strategiile de dezvoltare relevante, precum şi utilizarea resurselor locale. De asemenea, centrul promoveaza schimburile de bune practici, de experienţă şi iniţiativele comune la nivel transfrontalier.
Sursa: Wine in Wood and wood in wine, Winboyer A Technical Guide for Wine Producers Oak Barrel Care Guide, https://morewinemaking.com/articles/Oak_barrel_care_guide
Bolile vitei de vie
Principalele boli care afecteaza vita de vie sunt:
-
Mana vitei de vie (Plasmopara viticola) – o boala care ataca toate organele verzi ale plantei. Veti observa pete galbui care incep sa apara pe partea superioara a frunzelor. Dupa un timp, pe partea inferioara a frunzelor, chiar in dreptul petelor galbui, veti putea observa si o pulbere albicioasa. Aceasta rezulta din fructificatiile ciupercii care ataca vita. Intr-un final, partea afectata a frunzei va necroza si se va usca. Atunci cand mana ataca si ciorchinii, acest asalt este foarte daunator, mai ales daca acestia sunt tineri. Se vor acoperi in totalitate de puf alb, florile se vor brunifica, iar intr-un final ciorchinii se vor usca cu totul. Daca pe cirochini s-au format deja boabe, atacul de mana va purta denumirea de Rot-Gris – daca boabele sunt inca mici, se brunifica, apoi sunt acoperite total de puf alb – sau Rot-Brun – la boabe deja dezvoltate, care se brunifica si se stafidesc, fara a mai fi acoperite de fructificatiile ciupercii. Mana poate compromite cu totul productia, daca agricultorii nu iau masuri de combatere si prevenire;
-
Fainarea (Uncinula necator) – arata ca o pulbere alba, care acopera organele atacate. Este foarte periculoasa mai ales pentru boabele tinere. Daca atacul ajunge intr-o faza avansata, boabele vor crapa si vor fi distruse in totalitate;
-
Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea) – ataca deopotriva frunze, lastari, inflorescente sau struguri. Produce pagube insemnate mai ales boabelor mature, gata de recoltare. Acestea se brunifica, apoi sunt acoperite de fructificatiile de culoare cenusie ale ciupercii;
-
Putregaiul negru (Guignardia bidwellii) – afecteaza frunze, lastari sau struguri. Boala se raspandeste de la baza butucului si ataca initial frunzele, pe care isi fac aparitia pete aproape rotunde, galbui, mai inchise la culoare pe margine. Apoi petele se necrozeaza. Atacul putregaiului negru este mult mai periculos pentru boabele aflate in crestere. Pe acestea apar pete mici, de circa 1 milimetru, asemanatoare cu cele de pe frunze. Acestea se dezvolta rapid, iar boabele se zbarcesc si se inchid la culoare. Cu timpul, boabele practic se mumifica, devenind complet negre. Pe acestea se formeaza si fructificatiile ciupercii. Atentie! Putregaiul negru se extinde de la an la an, asa ca o combatere eficienta a focarelor de infectie este cruciala;
Excorioza vitei de vie (Phomopsis viticola) – in cazuri extreme se poate solda cu uscarea prematura a butucilor. Este o boala care ataca frunze, ciorchini si boabe, insa al carei atac tipic este asupra lastarilor. Poate duce la moartea mugurilor de la baza vitei si la ragilizarea coardelor, care se vor rupe apoi usor. Boala poate fi usor observata primavara, atunci cand lastarii atacati vor prezenta pete clorotice la baza. Aceste pete vor forma in timp cruste negre si excoriatii ale scoartei. Odata cu sosirea toamnei, pe coardele atacate se vor forma fructificatii ale ciupercii, iar petele vor deveni albicioase.
Va reamintim ca serviciile centrului promoveaza viticultura şi metodele de producţie sustenabile, integrarea aspectelor vitivinicole regionale şi transfrontaliere în strategiile de dezvoltare relevante, precum şi utilizarea resurselor locale. De asemenea, centrul promoveaza schimburile de bune practici, de experienţă şi iniţiativele comune la nivel transfrontalier.
Sursa: agrointel.ro
Centrul Transfrontalier de Oenologie și Viticultură «Terasele Dunării»
Calendarul complet al lucrarilor de plantare si intretinere la vita de vie
Ianuarie
-
Se cumpara materialele necesare in vederea plantarii vitei – includem aici sarma, araci etc.;
-
Se repara sau se inlocuiesc cu totul uneltele necesare lucrarilor pe care trebuie sa le efectuati la vita de vie;
-
In vederea plantatiilor de primavara, terenul va fi desfundat.
Februarie
In cazul viilor roditoare, februarie este luna cand se va efectua controlul viabilitatilor ochilor.
Martie
-
Daca vremea este favorabila, martie este luna cand puteti face deja dezgropatul timpuriu, dezmusuroitul si debilonatul butucilor;
-
Tot la inceput de primavara se vor verifica spalierul si aracii;
-
Este verificata starea de sanatate si viabilitatea mugurilor;
-
Se efectueaza taiatul si copcitul viei;
-
Se va incepe dirijarea coardelor si legarea acestora;
-
Se vor completa golurile din plantatie, daca acestea exista;
-
Se va procura mranita necesara plantatului;
-
Se vor aplica ingrasaminte chimice si organice;
-
Se va efectua aratura adanca, denumita si sapa mare.
Aprilie
-
Vita de vie, altoita sau nealtoita, se planteaza in locul definitiv;
-
Taiatul si copcitul vitei va fi finalizat;
-
Se executa aratul sau sapa mare;
-
Controlul musuroaielor de la via plantata primavara se face saptamanal, pana la aparitia
tuturor lastarilor.
Mai
-
Controlul musuroaielor se face si in luna mai;
-
Se efectueaza spargerea crustei in plantatiile noi;
-
Se vor efectua primele tratamente impotriva manei, fainarii, dar si pentru moliile de
struguri;
-
Tot in luna mai, pamantul trebuie sapat, in vederea administrarii ingrasamintelor chimice azotoase. Toate acestea se fac inainte de inflorire;
-
Daca lastarii au atins deja 40 de centimetri, se efectueaza si prima legare;
-
In preajma infloritului se va efectua si ciupitul lastarilor.
Iunie
-
In luna iunie, tratamentele impotriva manei si fainarii trebuie continuate;
-
Dupa ce vita a dat in floare si a fost legata, se pot incepe tratamentele impotriva
putregaiului cenusiu;
-
In iunie se face primul copcit al plantatiilor tinere;
-
Se leaga lastarii pentru a doua oara;
-
Se praseste vita de vie pe rand si printre randuri si se administreaza ingrasaminte
chimice;
-
Se continua si operatiunile de plivit, ciupit si legat;
-
Se efectueaza primul copilit – cand lastarii au 6-7 frunze, acestia se scurteaza la 4-5
frunze;
-
In iunie poate fi realizata si prima ingrasare foliara.
Iulie
-
Se va continua procesul de legare a lastarilor, dar si tratamentele impotriva manei, fainarii, putregaiului cenusiu, moliilor sau a altor daunatori;
-
Se va face carnitul soiurilor de masa cu coacere timpurie si extratimpurie;
-
Se efectueaza inca o operatiune de prasit;
-
Se va efectua al doilea copcit la viile tinere;
-
Se vor aplica a doua si a treia ingrasare extraradiculara (foliara);
-
In iulie incepe deja recoltatul strugurilor de masa extratimpurii.
August
-
In luna august se aplica ultimele tratamente in plantatiile de vii;
-
Se vor executa ultimele operatiuni de prasit si legat;
-
Se efectueaza carnitul viilor roditoare, indepartandu-se varful cu 8-10 frunze;
-
Se face cel de-al treilea copcit al plantatiilor tinere. Copca ramane deschisa;
-
Se va face desfrunzitul partial al soiurilor de vita de vie de masa;
-
Se recolteaza strugurii de masa cu timp de coacere mijlociu;
-
Se va efectua inventarul in vederea culegerii strugurilor si prelucrarii lor;
-
Se va desfunda terenul, pentru noi plantatii.
Septembrie
-
Se continua procesul de recoltare a strugurilor de masa;
-
Incepe procesul de recoltare a strugurilor de vin;
-
Soiurile de struguri rosii se culeg la aproximativ 10-15 zile dupa cele albe;
-
Soiurile de vin aromate se culeg cu aproximativ 10 zile mai tarziu decat cele rosii;
-
Recoltarea se va face pe timp uscat si presupune inclusiv separarea strugurilor sanatosi
de cei stricati.
Octombrie
-
Se efectueaza aratura de toamna sau sapa mare;
-
Se aplica ingrasamintele organice cu superfosfat si sare fosfatica;
-
Se vor desprinde coardele de pe araci sau spaliere;
-
Se desprind coardele de pe cepii de siguranta la butucii care au fost condusi pe forme
semiinalte si inalte.
Noiembrie
-
Se efectueaza aratura de toamna;
-
Se administreaza ingrasaminte organice si chimice;
-
Se finalizeaza procesele de ingropat, musuroit si bilonatul butucilor;
-
Se face plantarea de toamna a vitei de vie.
Decembrie
-
Aracii, sarmele, stalpii si orice alte elemente destinate instalarii mijloacelor de sustinere vor fi transportate;
-
Se transporta gunoi de grajd destinat fertilizarii.
Va reamintim ca serviciile centrului promoveaza viticultura şi metodele de producţie sustenabile, integrarea aspectelor vitivinicole regionale şi transfrontaliere în strategiile de dezvoltare relevante, precum şi utilizarea resurselor locale. De asemenea, centrul promoveaza schimburile de bune practici, de experienţă şi iniţiativele comune la nivel transfrontalier.
Sursa: agrointel.ro
-
Centrul Transfrontalier de Oenologie și Viticultură «Terasele Dunării»
Programul national de sprijin al Romaniei in sectorul vitivinicol 2019-2024 privind sprijinul financiar pentru măsura de investiţii în sectorul vinicol
Operaţiunile care pot fi efectuate în cadrul acestui program de investitii sunt:
(a) construcția imobilelor destinate vinificației, a laboratoarelor pentru controlul calității, a imobilelor cu destinația de prezentare și vânzare și a sălilor de degustare;
(b) renovarea, reabilitarea și/sau modernizarea clădirilor pentru recepție, producție, ambalare, depozitare, precum și a laboratoarelor pentru controlul calității, a imobilelor cu destinația de prezentare și vânzare și a sălilor de degustare;
(c) achiziția instalațiilor sau echipamentelor aferente recepției, producției, ambalării, depozitării, pentru laboratoarele pentru controlul calității, pentru imobilele cu destinația de prezentare și vânzare, precum și pentru sălile de degustare.
Reguli privind acordarea sprijinului financiar
- acordarea sprijinului financiar pentru operaţiunile eligibile din cadrul măsurii de investiţii se face pe baza programului de investiţii elaborat de către solicitant si aprobat de APIA.
- pentru aprobarea programului de investiţii, dosarele se depun în sesiune deschisă la sediile centrelor judeţene ale APIA.
- verificarea programelor de investiţii se face în ordinea în care au fost înregistrate la registratura centrului judeţean APIA.
- pentru dosarele incomplete, se solicită, prin notificare, completarea acestora.
- solicitantul, poate depune un nouprogram de investiții doar după finalizarea programului aprobat aflat în derulare.
- investiţiile simple de înlocuire nu constituie o cheltuială eligibilă, garantându-se astfel atingerea scopului măsurii, acela de a eficientiza ajustarea la cererea pieţei şi de a consolida competitivitatea, datorită acestor investiţii
- sprijinul nu se acordă întreprinderilor în dificultate;
- distileriile, magazinele alimentare, supermarketurile, hypermarketurile și restaurantele nu pot fi beneficiari ai măsurii de investiții prin Program.
Durata de implementare
Termenul de execuție este, de maximum: 2-3 ani de la data aprobării acestuia în funcție de complexitatea proiectului.
Modalităţi de acordare a sprijinului financiar
a) la finalizarea programului de investiții;
b) în tranșe, cu condiția ca fiecare tranșă să reprezinte costuri de cel puțin 30% din valoarea totală a programului;
c) în avans, în cuantum de maximum 80% din contribuția din partea UE (restul de 20% reprezentând contribuția beneficiarului).
Ce trebuie să conțină dosarul pentru programul de investiţii
a) studiu de fezabilitate realizat conform legislației în vigoare;
b) documente care dovedesc îndeplinirea condițiilor de solicitant;
c) situație cu prezentarea acțiunilor eligibile din cadrul programului de investiții, conform anexei nr. 1 din OMADR nr. 1801/2014, și a cheltuielilor estimate pentru fiecare acțiune;
d) cel puțin o ofertă tehnico-economică pentru fiecare acțiune prevăzută;
e) graficul de execuție preconizat pentru fiecare acțiune eligibilă;
f) copie a declarației de producție de struguri pentru vinuri și/sau copie a certificatului de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor, după caz;
g) copie certificată «conform cu originalul» a certificatului de înregistrare la registrul comerțului și statutul societății, însușită sub semnătură de solicitant, după caz;
h) declarația de recoltă, producție și de stoc aferente campaniei viticole precedente, în conformitate cu legislația în vigoare, după caz;
i) declarație pe propria răspundere a solicitantului din care să rezulte faptul că infrastructura la care se fac lucrări de renovare/reabilitare/modernizare nu face obiectul vreunui litigiu;
j) în cazul solicitării plății în avans, declarație pe propria răspundere a solicitantului prin care se angajează să execute în totalitate acțiunile prevăzute în programul de investiții depus;
k) declarație pe propria răspundere că investiția va fi implementată cu fonduri FEGA și contribuție proprie;
l) declarație pe propria răspundere din care să rezulte că investiția se păstrează pe o durată de 5 (cinci) ani după data finalizării ei, în același loc și în stare de funcționare, fără modificări importante ale condițiilor de proprietate/exploatare;
m) declarație pe propria răspundere că are mai puțin de 750 de angajați sau că cifra de afaceri anuală este mai mică de 200 milioane euro, conform Legii nr. 346/2004;
n) în cazul solicitării plății în avans, autorizația de construcție/renovare/modernizare pentru aceste investiții (vinotecă, săli de prezentare), după caz.
Va reamintim ca serviciile centrului promoveaza viticultura şi metodele de producţie sustenabile, integrarea aspectelor vitivinicole regionale şi transfrontaliere în strategiile de dezvoltare relevante, precum şi utilizarea resurselor locale. De asemenea, centrul promoveaza schimburile de bune practici, de experienţă şi iniţiativele comune la nivel transfrontalier.
Sursa: www.apia.org.ro
Intretinerea plantatiilor de vita de vie
Lucrarile de intretinere care trebuie efectuate in mare in decursul unui an intr-o vie pe rod sunt urmatoarele:
-
Revizuirea spalierului care se poate face in timpul anotimpului rece. Acest lucru presupune indreptarea stalpilor de sustinere a viei si intinsul sarmelor sau inlocuirea acestora, daca sunt ruginite sau rupte;
-
Taierile in uscat;
-
Dirijarea coardelor (legarea viei) se va face obligatoriu inainte de dezmugurit.
Respectarea acestei reguli previne scuturarea ochilor, foarte sensibili in aceasta faza;
-
Aratura de primavara, obligatorie in podgorii;
-
Legatul lastarilor trebuie facut de patru ori in perioada de vegetatie, atunci cand acestia
ating 30-50 de centimetri. Trebuie fie legati cu sarma, fie petrecuti intre sarme, pentru
formarea unui perete vegetal;
-
Vita de vie trebuie prasita de patru ori atunci cand e in vegetatie. Acest procedeu va
asigura afanarea solului. Se poate face mecanic sau, pe suprafete mici, manual, cu sapa;
-
In decursul unui an trebuie efectuate mai multe tratamente fitosanitare impotriva manei, fainarii si a putregaiului cenusiu. Daunatori precum molia vitei vor fi tinuti la distanta tot prin tratamente. In conditii normale trebuie aplicate in jur de 3-4 tratamente: cand lastarii au pana la 8 frunze, inainte de inflorit, dupa inflorit si la
formarea strugurilor;
-
Reglarea proceselor de crestere si rodire se realizeaza prin lucrari in verde, care pot
include:
o Plivitul lastarilor – se vor indeparta lastarii crescuti din portaltoi, cei fara rod,
care pornesc din butuc, o parte din lastarii lipsiti de rod de pe coardele
anuale si lastarii de pe tulpini;
o Normarea incarcaturii de inflorescente – struguri – doar pentru soiurile de
struguri de masa, pentru o cultura mai mare se indeparteaza o parte din
inflorescente;
o Ciupitul lastarilor – un procedeu in cadrul caruia se va indeparta varful
lastarilor fertili inainte a acestisa sa infloreasca, pentru a imbunatati
conditiile de hranire a florilor;
o Carnitul lastarilor – se suprima varful tuturor lastarilor, indiferent daca
poarta sau nu rod, procedeul se aplica inainte de coacerea strugurilor si are ca scop dirijarea substantelor asimilate catre struguri si coarde;
o Copilitul – suprimarea cu totul a lastarilor anticipati. Se efectueaza cand lastarii au 6-7 frunze. Se lasa 4-5 frunze la baza;
o Desfrunzitul partial – este recomandat mai ales in regiunile cu toamne reci si in special soiurilor de vie cu frunzis bogat sau la cele de calitate superioara, care sunt mai sensibile la mucegai. Acest procedeu va asigura strugurilor mai multa lumina si un proces de coacere uniform.
-
Recoltarea strugurilor;
-
Fertilizarea solului, care se efectueaza toamna, o data la patru ani – 40 de tone de gunoi
de grajd pe hectar, 450 de kilograme de superfosfat pe hectar si 300 de kilograme de
sare potasica pe hectar;
-
Aratura de toamna.
Va reamintim ca serviciile centrului promoveaza viticultura şi metodele de producţie sustenabile, integrarea aspectelor vitivinicole regionale şi transfrontaliere în strategiile de dezvoltare relevante, precum şi utilizarea resurselor locale. De asemenea, centrul promoveaza schimburile de bune practici, de experienţă şi iniţiativele comune la nivel transfrontalier.
Sursa: agrointel.ro
-
Notiuni practice despre procesul de plantare a pomilor fructiferi
Epoca de plantare
Toamna este considerata epoca de plantare cu cele mai mari rezultate, deoarece radacinile realizeaza un contact puternic cu pamantul, ranile se vindeca, iar in groapa se acumuleaza umezeala care se pastreaza si in zielele secetoase din primavara.
Pomii fructiferi plantati toamna pornesc primavara in vegetatie mai devreme cu 10 zile decat cei plantati direct primavara.
Atentie, plantatiile realizate primavara dupa perioada optima pot compromite definitiv pomii fructiferi.
Executarea gropilor
Perioada optima de plantare a pomilor fructiferi este toamna, incepand cu 15 octombrie si pana la venirea primului inghet. In perioada de iarna ranile de pe radacini au timp suficient sa se cicatrizeze, emitand noi perisori absorbanti, care permit reluarea vegetatiei primavara timpuriu.
Pregatirea gropilor
Sapatul gropilor se face cu 40-60 zile inainte de plantarea propriu-zisa, cu scopul de a crea conditii de aerare a pamantului si de a activa dezvoltarea microflorei din sol. Pamantul rezultat de la sapatul gropilor se aseaza de o parte si de alta a randului sub forma de musuroaie (peretii gropii trebuie sa fie verticali).
Stratul de la suprafata (30-35 cm) se aseaza in aceeasi parte a randului la toate gropile (de exemplu spre est), iar stratul inferior in cealalta parte (spre vest). De aceasta asezare a straturilor de pamant in musuroaie se va tine cont la umplerea partiala a gropilor inainte de plantare.
Umplerea partiala a gropilor se executa cu 2-3 saptamani inainte de plantare. La fundul gropii se arunca 15-20 cm pamant din stratul inferior, apoi se completeaza pana la jumatate sau doua treimi cu pamant din stratul de la suprafata. Se urmareste ca pamantul cel mai fertil sa se gaseasca in zona radacinilor pomului.
Fasonarea radacinilor
Se face pentru improspatarea sectiunii la radacinile de schelet mai groase de 3-4mm. Tinand cont ca prinderea se face pe baza radacinilor groase, de schelet, acestea se lasa cat mai lungi daca nu sunt ranite, in caz contrar acestea se fasoneaza deasupra ranii. Se scurteaza radacinile frante ori ranite, imediat deasupra ranii, lasandu-se intregi doar cele sanatoase, principale. Radacinile subtiri, sub un milimetru diametru, se scurteaza la 1-2 cm, iar cele uscate se pot suprima de la baza, pentru a stimula aparitia altora noi.
Mocirlirea radacinilor
Mocirlirea radacinilor consta in scufundarea repetata a radacinilor pomilor intr-un amestec alcatuit din parti egale de balega proaspata de vaca, pamant de telina si apa. Aceasta mocirla stimuleaza vindecarea ranilor si aparitia de noi radacini. Pomii se vor planta imediat dupa aceasta operatiune pentru ca mocirla sa nu se usuce pe radacini.
Ingrasarea la plantare
Ingrasarea la plantare este o alta conditie esentiala. In pamantul destinat plantarii (stratul provenit de la suprafata) se amesteca 10-15 kg (1-2 galeti) de gunoi de grajd bine putrezit, plus 50-60 g superfosfat si 50-60 g sare potasica.
Stabilirea corecta a adancimii de plantare a pomilor fructiferi Pomii se aseaza in gropi astfel ca, punctul de altoire sa ramana deasupra nivelului solului. Pe fundul gropii se face un musuroi din pamant reavan pe care se aseaza radacinile pomulu.
Se arunca apoi pamant maruntit si reavan (din cel amestecat cu ingrasaminte), introducandu- se usor cu degetele rasfirate printre radacini.
Udarea este absolut necesara la plantare pentru ca apa dreneaza toti graunciorii de pamant intre radacini, elimina aerul, previne aparitia mucegaiului, iar pomul se lasa putin in jos, se aseaza revenind astfel cu coletul exact la nivelul suprafetei solului; adica la fel cat a fost in pepiniera.
Dupa ce apa a patruns in sol, se strange tot pamantul din jurul pomului sub forma de musuroi. Acesta are rolul de a proteja radacinile pomului impotriva inghetului din timpul iernii.
Va reamintim ca serviciile centrului promoveaza viticultura şi metodele de producţie sustenabile, integrarea aspectelor vitivinicole regionale şi transfrontaliere în strategiile de dezvoltare relevante, precum şi utilizarea resurselor locale. De asemenea, centrul promoveaza schimburile de bune practici, de experienţă şi iniţiativele comune la nivel transfrontalier.
Sursa: www.pestre.ro
Plantarea vitei de vie – informatii practice
Cum si cand se planteaza vita de vie?
Perioada ideala pentru plantarea vitei de vie este primavara, in lunile martie-aprilie. In aceasta perioada, in sol, la adancimea de 40-50 de centimetri, temperatura ajunge pana la aproximativ 8-10 grade Celsius.
Daca plantarea se realizeaza in mai, este recomandat sa se faca pe terenuri grele, cu exces de umiditate. Daca terenul este bine drenat, in schimb, plantarea se poate face si toamna, insa inainte ca temperaturile sa scada sub 0 grade Celsius.
Pregatirea terenului este cruciala inainte de plantarea propriu-zisa a vitei de vie. Pentru ca aceste culturi pot rezista pana la 30-50 de ani, este absolut necesara o pregatire minutioasa a terenului. Primul lucru pe care trebuie sa-l aveti in vedere este perioada de repaos pe care o acordati solului. De obicei, aceasta perioada este de 3-5 ani, timp in care pe respectivul teren sa nu fi existat nicio alta cultura. Daca totusi vreti sa plantati vita de vie noua dupa defrisarea unei plantatii vechi, dezinfectarea solului este o etapa pe care nu trebuie sa o sariti. Etapele pregatirii solului pentru cultura noua de vita de vie cuprind eliminarea denivelarilor de pamant, dar si inlaturarea vegetatiei lemnoase existente pe acel teren. Aceasta poate include arbori, arbusti sau butuci.
Fertilizarea solului este si ea importanta. Se poate face foarte usor, cu gunoi de grajd (aprox. 30-40 de tone pe hectar), dar si cu ingrasaminte chimice cu fosfor si potasiu. Dupa fertilizare se efectueaza si desfundarea terenului.
Dupa ce terenul a fost pregatit in prealabil, urmeaza pichetatul si sapatul gropilor. Pichetarea inseamna marcarea locului pe care il va ocupa pe teren fiecare butas de vita de vie. Este o etapa care se realizeaza spre sfarsitul iernii. Etapa pichetarii presupune si stabilirea distantelor de plantare sau orientarea randurilor.
Gropile – care trebuie sapate cu putin timp inainte de plantare – vor avea un diametru cuprins intre 35 si 40 de centimetri, cu o adancime de 50 de centimetri.
Intre randurile de vita de vie plantate se va lasa o distanta de 1,5-2 metri. Intre butasii asezati pe rand, trebuie sa existe o distanta de mimimum 1-1,4 metri.
Urmeaza pregatirea vitei de vie in vederea plantarii. Se aleg vitele sanatoase – asta inseamna ca au sudura de jur imprejur, radacinile acestora sunt alb-sidefii si prezinta cordite cu muguri viabili.
Odata ce plantele au fost pregatite, urmeaza fasonarea – radacinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri, iar corditele la 3-4 ochi. Dupa fasonare, se efectueaza parafinarea si mocirlirea vitelor, plantarea propriu-zisa, fertilizarea, udarea (fiecare vita se uda cu aproximativ 10 litri de apa), umplerea gropilor cu pamant si musuroirea.
La ce distanta se planteaza vita de vie fata de gardul vecinului?
Distanta minima la care se pot sadi arbori, plantatii sau garduri vii fata de gardul vecinului este stabilita chiar in Codul Civil. Potrivit Art. 613, „in lipsa unor dispozitii cuprinse in lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie saditi la o distanta de cel putin 2 metri de linia de hotar, cu exceptia acelora mai mici de 2 metri, a plantatiilor si a gardurilor vii“.
Tot Codul Civil stipuleaza si ca „in caz de nerespectare a distantei, proprietarul vecin este indreptatit sa ceara scoaterea ori, dupa caz, taierea, la inaltimea cuvenita, a arborilor, plantatiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate“.
In baza legii, proprietarul terenului peste care se intind radacinile sau ramurile arborilor apartinand vecinului are dreptul de a le taia sau dreptul de a pastra fructele cazute natural pe terenul sau.
Va reamintim ca serviciile centrului promoveaza viticultura şi metodele de producţie sustenabile, integrarea aspectelor vitivinicole regionale şi transfrontaliere în strategiile de dezvoltare relevante, precum şi utilizarea resurselor locale. De asemenea, centrul promoveaza schimburile de bune practici, de experienţă şi iniţiativele comune la nivel transfrontalier.
Sursa: www.pestre.ro
Cum se pregateste vita de vie pentru iarna
Vita-de-vie necesita o atentie deosebita toamna, in special dupa recoltare. Spre deosebire de alte plante, vita de vie are o rezistenta scazuta la ger, de aceea trebuie protejata cat mai bine. Se pot vedea mai jos metodele cele mai utilizate pentru protejarea plantatiilor de vita de vie in anotimpul friguros.
Protejarea butucilor de vita de vie
Butucii de vita de vie se protejeaza prin acoperirea totala cu pamant. Acest procedeu fereste vita de vie de inghet. Este important ca dupa recoltarea strugurilor sa se desprinda coardele anuale, sistemul de sustinere si lemnul multianual. Cu o foarfeca speciala se suprima legaturile facute in perioada de vegetatie. Dupa taierea coardelor, se poate realiza taierea de usurare, prin care se indeparteaza circa 30% din coardele anuale.
Ingropatul vitei de vie
Ingropatul vitei se executa dupa aratura de toamna. Cu sapa, se face un musuroi in jurul butucului, iar pe directia randului, in stanga si in dreapta butucilor, se ridica un pat de pamant. Coardele lasate la taierea de usurare se curbeaza si se intind cu atentie pe paturile de pamant, apoi se fixeaza spre varf cu pamant.
Spre finele lunii octombrie, dupa caderea frunzelor, butucii care sunt condusi fara tulpina, precum si lastarii de pe cepii de rezerva se ingroapa in sol pentru iernare. Acest procedeu se executa prin desprinderea coardelor si a bratelor de pe araci sau sarma, lipirea de pamant si acoperirea lor cu un strat de sol de 20-30 de centimetri.
La fel se procedeaza si cu lastarii care se dezvolta pe cepul de rezerva de la baza formelor cu tulpina.
Protejarea prin musuroire
Acest procedeu se executa in special in zonele in care temperaturile din mijlocul iernii coboara foarte rar sub -20 de grade Celsius. Procedeul consta in acoperirea cu pamant doar a zonei de altoire, a scaunului butucului si eventual, a primilor 2-3 ochi de la baza coardelor cu pozitie inferioara pe butuc.
Maturarea lastarilor si rezistenta la inghet
Gradul de rezistenta al vitei de vie peste iarna este influentat intr-o masura foarte mare de maturarea lastarilor si de rezistenta genetica a soiurilor cultivate. Factorii care influenteaza maturarea lastarilor sunt de natura ecologica, biologica si tehnologica. Cei de natura ecologica sunt accidentele climatice (in special grindina), cei de natura biologica sunt reprezentati de soiul vitei, iar cei de natura tehnologica variaza intre fertilizarea cu ingrasaminte fosfatice si potasice si incarcatura mare de lastari pe butuc.
Aratul vitei de vie
Aratul vitei se executa dupa finalizarea recoltarii. Procedeul se executa intre randuri la adancimea de 18-22 centimetri cu aruncarea solului spre butuci. O data la 3-6 ani se face reinnoirea desfundatului cu administrarea ingrasamintelor. Aceasta reinnoire consta in executarea a 3 fisuri (una la mijlocul randului, iar cele laterale la distanta de 25-35 de centimetri de la butuci), la adancimea de 50-55 de centimetri.
De ce sunt importante lucrarile de toamna
Lucrarile de toamna sunt importante pentru ca vita de vie sa reziste conditiilor climatice din timpul iernii. Prin aplicarea corecta a lucrarilor care influenteaza maturarea coardelor, se asigura butucilor, o rezistenta mai mare la temperaturile scazute din timpul iernii.
Culturile de vita de vie au nevoie de o ingrijire minutioasa si atenta. Numai asa va veti putea bucura de o cultura bogata si superioara calitativ si cantitativ.
Va reamintim ca serviciile centrului promoveaza viticultura şi metodele de producţie sustenabile, integrarea aspectelor vitivinicole regionale şi transfrontaliere în strategiile de dezvoltare relevante, precum şi utilizarea resurselor locale. De asemenea, centrul promoveaza schimburile de bune practici, de experienţă şi iniţiativele comune la nivel transfrontalier.
Sursa: agrointel.ro
Tratamente vita de vie – descriere si recomandari
Pentru o productie de calitate, specialistii consultati de agrointel.ro recomanda aplicarea mai multor tratamente cu fungicide, insecticide sau erbicide, dupa cum urmeaza:
TRATAMENTUL I
Se aplica cand lastarii au atins deja peste 10 centimetri, dupa urmatoarea schema:
-
Tratament impotriva fainarii vitei de vie – FungicidShavit 72 WDG;
-
Tratament impotriva acarienilor – NISSORUN de 0,05%, MILBE0KNOCK de 0.075% sau
SANMITE 0.075%;
-
Tratament impotriva manei vitei de vie